Incep prin a spune ca acest concurs de
alergare montana, Via Maria Theresia, este organizat de Asociatia Tasuleasa
Social si cuprinde patru probe, trei dintre ele au avul loc si la prima
editie(mountain biking, semimaraton si maraton), iar cea de-a patra, proba de
ultramaraton, s-a desfasurat pentru prima data la editia din acest an. Ceea ce
mai trebuie evidentia legat de Via Maria Theresia este modul cum Asociatia
Tasuleasa Social a stiut sa reamenajeze o poteca aproape uitata si foarte putin
folosita, creindu-i o noua identitate, redescoperindu-i si punandu-i in valoare
povestea pe care a purtat-o alaturi de-a lungul anilor. Aproape toti muntii din
tara noastra au povestile lor, legendele lor, eroii lor si daca toate aceste
elemente ar fi identificate si bine conturate ar putea da mai multa valoare
turistica locurilor. In acest sens sincere felicitari Tasuleasa Social pentru
proiectul Via Maria Theresia!!
Referitor la Ultramaratonul Via Maria
Theresia, ideea de a participa la o cursa de genul asta(81 km, 4700 metri
diferenta pozitiva) a venit destul de brusc, s-a zbenguit ea putin cautand o
portita de scapare dar in cele din urma a ramas fixata stabil pe creier. Apoi
au inceput intrebarile? De ce? De ce nu? Cum? In cat timp? Este posibil? Avand
in vedere ca participasem deja la multe concursuri de alergare montana, din
care vreo cateva au fost maratoane, am simtit nevoia de ceva cu putin mai mult
consum de adrenalina si cu un numar mai mare de ore. Ultramaraton Via Maria Theresia
a picat in felul asta cum nu se putea mai bine. Cunosteam cat de cat Muntii
Calimani, mai fusesem pe aici atat la tura cat si la semimaraton anul trecut,
era genul de relief cu care ma intelegeam bine si peste toate astea era un
munte deosebit de frumos, cu peisaje care puteau sa te mai faca sa uiti de
durerea cursei. Asa ca, de ce nu! Planuri prea multe nu am facut pentru ca
stiam ca pe hartie e ceva si in teren e altfel. Ideea era ca plec in cursa iar
daca simt ca nu mai pot ii dau mai departe ca oricum trebuie sa cobor intr-un
fel sau altul de pe munte. Asa ca vrand nevrand trebuia sa ajung la sosire.
Problema a aparut cand organizatorii au anuntat timpii limita(9 ore timp
intermediar Saua Negoiu 45 km si 16 ore finish). Atunci datele problemei s-au
schimbat si au cam inceput calculele. Mi-am data seama ca devine un
ultramaraton destul de dificil de terminat pe care trebuie sa il parcurgi cu o
viteza medie mai mare decat la alte curse de genul asta. Dar la sosire tot
trebuia sa ajung asa ca restul nu mai conta.
Startul a fost la ora 6 dimineata, „cu roua-n
picioare”, iar pe parcursul celor 81 km am avut parte de cam tot ce iti poate
oferi un munte: mai intai un rasarit de soare superb apoi un frumos lac de
munte undeva langa poteca(Taul Zanelor), continuand apoi cu drumuri forestiere,
poteci prin padure ce se deschideau in poieni largi si insorite, si culminand
din punct de vedere peisagistic cu impresionanta creasta a Calimanilor, de-a
lungul varfurilor Bistriciorul, Struniorul, Pietrosul si Negoiu Unguresc. De la
punctul intermediar de la Saula Negoiu, unde voluntari ne-au omenit cu paste,
supa, fructe, cola si pepene (pe traseu a fost muuuult pepene, pe langa faptul
ca a fost o competitie sportiva Via-Maria-Theresia a fost si o sarbatoare a
pepenilor), cursa a facut cale-ntoarsa pe curba de nivel Via-Maria Theresia. Si
daca dimineata am inceput cursa odata cu cantatul cocosilor sosirea a fost mult
dupa culcatul gainilor, undeva in jurul orei 11, dupa ceva mai mult de 17 ore.
Ca sa poti sa duci la capat o asemenea cursa
trebuie sa fii mai mult decat prieten cu muntele si sa fii constient ca pe
langa un traseu greu, ca lungime si diferenta de nivel mare, mai poti avea
parte de ploi, fulgere si trasnete, trebuie sa fii pregatit ca in cea mai mare
parte a timpului sa alergi singur, trebuie sa fii pregatit sa parcurgi bucati
din traseu si pe timp de noapte, eventual si singur pe timp de noapte, trebuie
sa te astepti sa ai parte de stani pe traseu, cu caini care de cele mai multe
ori nu iti sunt prietenosi.
Ultramaratonul iti da o stare de spirit
aparte, mult mai puternica decat un maraton sau un cros, te face sa fii
constient de faptul ca detii surse de energie de care nu te asteptai. Iti dai
seama, in momentul cand duci la final o asemena cursa, de cat de departe iti
poti forta limitele si de cum ti se mai poate dezvalui ideea de viata daca sari
putin peste limitele ratiunii. Si nu in ultimul rand ramai cu amintirea unui
traseu frumos, unui munte aparte si cu placerea de a-l parcurge alaturi de
niste oameni de care mai mult ca sigur te va lega o prietenie de durata. Iar in
particular, la Via Maria Theresia, ramai cu siguranta cu amintirile celui mai
bine organizat concurs de alergare montana din Romania si a celui mai frumos si
mai numeros grup de voluntari. Oricum, dupa ce ai fost o data aici, mai poti
spune ca Tasuleasa Social este in acelasi timp si o scoala dar si o lectie de
voluntariat.
As
putea spune ca daca acum m-ar intreba cineva de ce m-am apucat de alergare
montana, as raspunde: „Ca sa pot termina macar o data o cursa de ultramaraton!!!”.
La mai multe!!!!
