Ca sa ajungem la Gura Lalei am mers cred pe cel mai prost drum national pe care am mers vreodata din punct de vedere al gropilor. Acest drum (DN 18) din fericire era in procedura de refacere dar din pacate nu lucra nimeni la el. Doar niste utilaje lasate undeva pe marginea drumului erau o marturie ca poate, candva, va fi reabilitat. De la Gura Lalei am continuat pret de cativa kilometri pe un drum forestier, insotiti de marcajul punct albastru, pana in momentul in care drumul s-a terminat. Apoi poteca o porneste usor prin padure, prin zone in care padurea alterneaza cu portiuni golase, in care am gasit poate cele mai mari si mai faine afine pe care le-am vazut pe munte.
Ultima parte a urcusului pana la lacul Lala Mare e putin mai "speciala" avand in vedere ca am mers permanent pe firul paraului, printre jnepeni, uneori fiind nevoiti sa ne cam ferim de ei. dat, si portiunea asta e una deosebit de faina.
Ajunsi la lacul Lala Mare, te gandesti la doua oportunitati. Prima ar fi ca nu iti mai vine sa pleci de acolo. A doua ar fi ca ai putea sa te intinzi pe iarba si sa lenevesti vreo juma'de zi. Noi am ales a treia varianta, de a ne grabi, avand in vedere ca incepeau sa se cam arate cativa nori pe cer.
Nu dupa mult timp de la plecarea de la lala Mare ajungem la lacul Lala Mica, un ochi de apa situat exact sub varful pietruit al Ineului. Aici este loc bun de campare.
De la Lala Mica poteca porneste intr-un ocol al varfului Ineu, prin stanga, inspre Saua cu Lac. Aici trebuie putina atentie sporita la urmarirea marcajului, mai ales pe vreme rea, cu ceata.
De la Saua cu Lac poteca continua la inceput pe creasta principala iar mai apoi intr-un urcus putin mai pronuntat pana pe vf Ineu. pana pe varf ar mai fi cam maxim jumatate de ora.
De pe Ineu perspectiva este impresionanta, daca ai norocul de o zi senina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu